sâmbătă, 17 iunie 2023

Jumătate de pereche


          JUMĂTATE DE PERECHE

                      de Bertram Chandler 




-- Nimic - zise el - nu-i mai rău decât o jumătate de pereche din ceva. 

-- Ți-am spus că-mi pare rău - replică ea - dar faci atâta caz din asta. Cine ți i-a dat ? Vreo femeie ?

-- Mi i-am dat singur - zise el îmbufnat - i-am cumpărat demult...

-- Și-ți plăceau foarte mult - zise ea. Nu plânge, mama îți va cumpăra altă pereche când ne vom întoarce la civilizație. 

-- Eu vreau una acum - zise el supărat.

-- Dar de ce ? întrebă ea foarte mirată. Suntem împreună singuri pe acest Asteroid Prospector, la jumătatea drumului dintre centura asteroidului și Marte și ție-ți vine ideea asta aiurită cu butonii...

-- Am căzut de acord - zise el hotărât - că nu vom deveni neglijenți, așa cum fac unii în timpul zborului. Cred că-ți amintești cuplul pe care l-am întâlnit pe PX 173 A care ne-a rugat să prânzim pe nava lor: el, îmbrăcat într-o salopetă slinoasă, ea, având o rochie ce părea făcută din pânză de sac. Beam direct din sticlă și mâncam direct din oală - ceva groaznic...

-- Acela - îi spuse ea - era un caz extrem.

-- Ai dreptate. Și faptul că eu umblu, cu mânecile suflecate sau fluturând, ar fi nemaipomenit.

         Nu se putea obișnui cu pierderea.

-- Ce treabă stupidă ! murmură el. Mă duc în baie să-mi spăl cămașa. Las butonii pe etajeră și pun cămașa pe sârmă ca să se usuce. Luând butonii ca să-i pun la o cămașă curată, unul îmi cade în bazin. Se duce pe canalul de scurgere. Mă grăbesc spre sala mașinilor să iau o cheie ca să desfac conducta de la sifon. Mă întorc și te găsesc umplând bazinul ca să-ți speli mărunțișurile. Îți spun ce s-a întâmplat - și tu imediat tragi dopul și speli și bazinul și conducta...

-- Am vrut să văd - zise ea.

-- Ai vrut să vezi - repetă el iritat. 

           Apoi adăugă după un timp:

-- N-ar fi atât de rău dacă asta ar fi fost una din navele mai vechi, funcționând în circuit închis. Aș lua conductele, metru cu metru, până mi-aș găsi butonul, dar cum gunoiul este aruncat automat în spațiu...

-- Oricine ar crede - zise ea - că ai pierdut o bijuterie.

-- Butonii - zise el - înseamnă pentru mine tot atât de mult ca și o bijuterie.

-- Ți-am spus - izbucnit ea - că am să-ți cumpăr altă pereche.

-- Dar nu vor fi ca ăștia - returnă el.  

-- Unde te duci ? întrebă ea.

-- În camera de comandă - răspunse el scurt.

-- Ești supărat ? 

-- Nu - zise el. Nu, draga mea. Nu.

          Își pierdu firea când rachetele tangențiale izbucniră brusc pentru a opri rotația navei în jurul axei longitudinale.

         Această rotație era cea care dezvolta o forță centrifugă ce creea gravitația. 

         Femeia era în bucătărie pregătind prânzul. 

         A urmat un șoc ușor, iar conținutul cratiței a zburat drept în fața ei.

         Nu așteptă să se șteargă, ci merse direct în camera de comandă.

-- Tu... idiotule ! strigă ea. Îți imaginezi că mă pot descurca fără gravitație în bucătărie ? Ai distrus prânzul.

-- Eu - zise el mândru - mi-am găsit butonul. Știi cum funcționează sistemul de evacuare a gunoiului - este aruncat tangențial, de forța centrifugă, în unghi drept cu linia de zbor. Exista, m-am gândit eu, o cât de mică șansă ca ceva metalic să apară pe ecran, mai ales dacă opream rotația navei.

-- Ei, și ? zise ea. Ei, și ?

-- Asta e - zise el arătând fericit ecranul fluorescent ce înconjura camera de comandă. Îl vezi - pata aia mică ce pare a fi un satelit de tablă și...

-- Deci știi unde e - zise ea. La trei sute de metri distanță depărtându-se tot timpul în spirală. Și pentru atâta lucru ai prăpădit prânzul.

-- Nu degeaba. Pentru ce crezi că purtăm cu noi costumele spațiale ?

-- N-ai să ieși - zise ea. Categoric n-ai să ieși. Nu poți fi chiar atât de nebun.

-- Zici așa numai fiindcă ți-e teamă de costumele spațiale - replică el.

-- A cui e greșeala că rezerva de aer era pe trei sferturi goală ? întrebă ea.

-- A ta - zise el. Oricine știe că cel care poartă un costum spațial trebuie să facă o verificare înainte de a ieși afară.

-- Unele femei - zise ea - sunt destul de proaste ca să aibă încredere în soții lor. Dar sunt curând dezamăgite.    

-- Unii bărbați - replică el - sunt destul de proști ca să creadă că soțiile lor au unele cunoștințe elementare despre conducte.

           Arătă către ecran:

-- Uite butonul acolo și eu mă duc după el.

-- N-o să-l găsești niciodată - zise ea. 

-- Ba da. Am să-mi iau pistolul cu reacție și un cablu. Voi împinge cu picioarele în navă și tu ai să mă dirijezi pe poziția orbitei butonului.

-- Sper că nu vorbești serios - zise ea. Ești nebun.

-- Nu însă mai nebun ca tine când ai scos dopul. Chiar mai puțin.

-- Dar... Dar ți se poate întâmpla orice. Și știi că nu mă pot îmbrăca iarăși în costum - nu pot veni afară după tine, până nu mă însănătoșesc...        

-- N-o să se-ntâmple nimic - zise el. Stai și urmărește ecranul și dirijează-mă.

            Trase costumul afară din sertar și începu să-l îmbrace. Ar fi trebuit să știe mai bine. Ar fi trebuit să ia în considerație regulile stabilite de Comisia de Transporturi Interplanetare. N-ar fi trebuit să ignore legea nr 11 care spune:"Nimeni nu va părăsi nava în timpul zborului decât numai însoțit."

            Spre deosebire de soția sa, n-avusese niciodată necazuri cu costumele spațiale - și asta, probabil, îl făcea să nu aibă griji. Își așeză rezerva de aer și-și legă cablul așteptând ca primele instrucțiuni să-i parvină prin telefon. 

            Veniră în sfârșit.

-- Doi metri înapoi... Stai ! Un metru mai încolo !

           Pistolul său cu reacție lumină scurt.

           Văzu butonul navigând către el, apoi - o pată aurie strălucind. Râse. Întinse ambele măini ca să-l prindă - apoi își dădu seama că într-una din ele ținea pistolul. Încercă să și-l treacă în măna stângă și în grabă îl scăpă. Se ducea în gol."Ce importanță mai are ?" gândi el și apoi strigă în microfon:

-- L-am prins !

          Întoarcerea la navă va fi ușoară - va trage doar de cablu. Atunci făcu o descoperire care-i îngheță sângele: cablul se rupsese. Se întâmplase probabil cănd scăpase pistolul. 

          Asteroizii Prospectori erau notorii pentru echipamentul lor ieftin, de mâna a doua.

         Încet, se depărta de navă. N-avea nimic pe care să-l arunce în direcția derivei ca să se verifice.

-- Ce s-a întâmplat ? întrebă brusc soția lui.

-- Nimic - minți el.

        "N-o să-ndrăznească niciodată să părăsească nava din cauza fricii de costumele spațiale" se gândi el. "Și chiar dac-ar îndrăzni - ar fi prea riscant. N-are rost să ne pierdem amândoi. Rămas bun, draga mea. Mi-a părut bine că te-am cunoscut."

-- Ce s-a-ntâmplat ? întrebă ea din nou, iritată.

-- Nimic - repetă el.

            Începuse să-l chinuie respirația: deși manometrul rezervei arătase că aceasta era plină, presiunea actuală era mult mai mică.

-- S-a-ntâmplat ceva ! strigă ea.  

-- Da - admise el. Promite-mi un lucru - cănd te vei întoarce pe Marte, cere o verificare a întregului echipament vândut de compania Asteroizilor Prospectori. Sunt niște escroci. Și... Și... 

            Se chinuia din nou cu respirația încercând să nu-și piardă cunoștința. 

-- A fost greșeala mea. Ai grijă de tine - nu de mine...

           Leșină. Fu surprins când se trezi în camera lui. Fu surprins că se mai trezi. Fața ei fu primul lucru pe care-l văzu - era pătată de lacrimi și murdară și fericită. Văzu că ținea în mâini o cămașă albă, curată, cu butonii strălucind la fiecare manșetă.

-- Ai ieșit afară - zise el încet. M-ai adus înăuntru... Dar teama ta de costume spațiale, dragă ?

-- Am găsit- zise ea - că am una și mai puternică. E la fel ca a ta.

         Se aplecă să-l sărute.

-- Urăsc atât de mult jumătățile de perechi și nu mă gândesc numai la butoni când zic asta !


                                  "JUMĂTATE DE PERECHE"

                                       - Bertram Chandler -

      [ https://en.m.wikipedia.org/wiki/A._Bertram_Chandler ]

                                    - traducere: Adrian Moraru -


 ... dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine o porție de literatură SF (din colecția de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului)!

... sper că a fost o lectură interesantă !


 

  

vineri, 16 iunie 2023

Jurnalul (319)


💚 ... azi, vineri 16 iunie, ora 15,54.
💚 ... vremea a fost tot cald/frig... aștept, cu emoție, zilele săptămânii viitoare când se anunță că va fi mai cald... 👍 
💚 ... marți am fost la oraș, deci a fost o zi obositoare: facturi, tuns...de oboseaĺa plus stresul orașului, nu am reușit să adorm până pe la ora 5...
.. miercuri, pe la ora 14,30 am ajuns iar în oraș, cu mașina meșterului  (care mai lucrează pe îmbunătățirea unor aspecte ale casei...), și, era cald, aerul orașului se încinsese, mașini atât de multe... ochii au început să mă usture, apoi mi-au lăcrimat și am avut probleme cu privirea cât am stat în oraș...
... bucuria zilei a fost că am reușit să cumpărăm ce trebuia, plus am descoperit un produs japonez...:
... am revenit apoi acasă unde era vremea normală și aerul răcoros...mi-am revenit și cu ochii... 
    
💚 ... trandafirii grădiniței pline de variate flori:








💚 ... le spuneam în glumă: lumânărele verzi... 

... acum au început colorarea:

💚 ... am descoperit că am totuși două nuanțe la maci (destul de finuțe diferențele: mărime și colorare...):


💚 ... au început să se coloreze vișinele:

💚 ... de când mă știu am iubit basmele, poveștile... iar ecranizările poveștilor de asemenea... filmul "Cinderella" mi-a plăcut mult, mai ales secvențele cu vals...

... dar nu am căutat să aflu mai multe despre valsul în sine (deși melodia este minunată ❤️...)!
... o postare de pe fb (spectacolul-bal oferit de absolvenții de la Colegiul militar "Dimitrie Cantemir"):

..  așa am aflat mai multe despre creatorul valsului ("Valsul iubirii"): Eugen Doga, român moldovean (https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Eugen_Doga)...
... mă bucur că de la ticuțu am învățat pașii de vals...
💚 ... pornind căutarea pe internet (ca de obicei...😃) pentru a afla ce este Sinodul Ecumenic.... am dat peste o scurtă dar edificatoare istorie... azi folosim cuvinte cu mare ușurință dar nu știm (...sau poate eu nu știu...🙃🙂) ce se ascunde în spatele traducerii, în vechime, a unui cuvânt din limba greacă...
... unul este "oikumena"(=univers)...
... alt cuvânt "univers"(=spațiu al pământului care este populat de oameni/un spațiu cultural al civilizației antice...)
... epitetul ecumenic =național/imperial...
... și treptat, treptat apar date despre lumesc: lupta pentru prea-mărire...
💚 ... am găsit câteva informații despre un film-documentar despre părintele Arsenie Boca, film realizat de regizorul Alexandru Solomon 
... iar filmul are titlul:  "Arsenie. Viața de apoi"
💚 ... căutând una, descoperind alta ...😃... așa am aflat de o revistă interesantă de la Cluj: "NEUMA":














💚 ... am tot citit azi pe internet, am ascultat filmulețele de prin 6Tv... ce am aflat mai nou ?!  
    -- în Elveția, din 3 aprilie 2023, la rubrica Meteo la "M le Média" - canal tv - lucrează Jade, un moderator-avatar (inteligență artificială);
    -- în Australia s-a acordat brevet pentru invenții create non-uman (inteligență artificială)...
     Cam interesant, așa-i ?! Spre ce ne îndeptăm ?!
💚 ... mi-ar place să fiu acolo, cu o carte:

           sursa foto-pictură
💚 ... am citit în scrierile lui George W. Van Tassel despre pericolul ce poate veni din utilizarea hidrogenului... am descoperit și un articol despre noile "tendințe" al UE:
💚 ... o imagine minunată:


             sursa foto:

miercuri, 14 iunie 2023

Abia acuma...

 

         "Abia acuma știu..."

               - Anna Nora Rotaru -


                   
                             Doamne, de-aș mai putea avea înc-o viață înainte...
                             Ca-nfometatul aș trăi-o, ciugulind fărâme din felie, 
                             Din pâinea proaspătă, puhavă, luând cu grij-aminte,
                             Să le rânduiesc pe toate, aranjând frumos în minte
                             Trăirile din clipe, ce-n stive mi le-aș pune-n temelie
                             Sufletului să-i fac chilie...

        Acum, când ani mă copleșesc și fruntea e brăzdată,
        Acum, când coborâșuri văd, mai aproape e sfârșitul,
        Pios Te rog, mai dă-mi o viață s-o mai trăiesc o dată, 
        Cu experiența-mi adunată, nu-mi voi permite altădată 
        Fără un rost s-o irosesc, căutând mereu desăvârșitul,
        Absolutul și-nfinitul...



















                             Nu m-aș mai lăsa condusă de deșarte vise în ispită, 
                             Că știu acum că timpu-i nemilos, te roade, te sfâșie...
                             Nu m-aș lăsa furată de-amăgiri, de iluzii-n van răpită, 
                             Lăsând la voia-ntâmplării și degeaba clipa-mi risipită
                             Ci, aș aduna pure simțăminte, cu-adevăr și gingășie, 
                             Iubire, dăruire, duioșie...

         Din neghin-aș culege fericirea, bobi de rouă în comori, 
         Obstacole ca cioate-ndepărtând, scaieți țepoși din cale...
         Cenușiul cerului spăla-voi, pictând zori, pline luni și sori, 
         Roș câmp de bucurii, verzi speranțe cu parfum de flori,
         Nemaipermițând să mă rănească alte spade și pumnale,
         De la-nceput pân'la finale...    


                                                "Abia acuma știu..."
                               [ vol."Dincolo de magia cuvintelor" ]
                                                     NORA
                   -   https://www.facebook.com/nora.papas.7    -      

Împărțirea prăzii...




... postarea participă la jocul-provocare "Miercurea fără cuvinte" găzduit de Carmen (https://vis-si-realitate-2.blogspot.com/)!

luni, 12 iunie 2023

Uman & Om (1)

 


     "Cănd stelele privesc în jos

              cap.8 - Uman & Om

            de George W. Van Tassel



    "La început Dumnezeu a creat cerul și pământul." (Gen.1.1)

    Această creație a făcut parte din creația în continuă evoluție în tot Universul. În fiecare clipă care trece se fac lucruri noi, se desfășoară noi faze ale vieții pentru a trăi în cicluri de renaștere în continuu progres.

    Așa cum este relatat mai sus, Dumnezeu a făcut cerul înaintea pământului. În aceste ceruri, El îl făcuse deja pe om pe multe planete, în multe alte sisteme solare și pe alte planete ale acestui sistem solar, omul a fost dezvoltat cu mii de ani înainte ca Pământul să fie locuit.

    Omul a fost creat (Gen.1:27), nu a evoluat din animal inferior.

    Cu toate acestea, el nu a fost creat pe Pământ. Omul a fost creat prin milioane de sisteme solare pentru a-I servi ca instrument al faptei lui Dumnezeu. Oricine susține că această planetă este singura ocupată de forme inteligente de viață, nu-l acceptă pe Dumnezeu în această complexitate Infinită. Mintea lor îngustă a pus o limită acestei abilități de a realiza creațiile sale, pe o singură planetă.

    Adam nu a fost un singur om. Rasa Adamică a omului - au fost primii oameni care au locuit pe Pământ. Acest lucru îl confirmă în (Gen.1:27) unde rasa omului din creația originală, este descrisă ca "bărbat și femeie". În (Gen.1:28) Scriptura relatează cum "Dumnezeu îi binecuvântează" (la plural, mai mult de unul). Și Dumnezeu spune (rasa adamică, bărbat și femeie):"fiți roditori și înmulțiți-vă". Asta înainte ca Eva să fie menționată.

    Deci rasa Adamică este stabilită pe Pământ.

    "Atunci Dumnezeu a terminat această lucrare de creare a cerurilor și pământului (Gen.2:1) și toată oștirea lor". Asta înseamnă toate ființele care au ocupat cerurile și pământul. "Așa că Dumnezeu și-a încheiat lucrarea Sa și s-a odihnit." (Gen.2:2).

     Se poate ? Dumnezeu a încheiat munca sa și tot n-a menționat-o pe Eva. Da, asta este exact în Biblie, este chiar la începutul creațiilor lui Dumnezeu.  Apoi vine rezumatul creațiilor Sale. Aici oamenii rămân în confuzie, acest rezumat a fost creat de un "creier". 

    Pentru vremea când Dumnezeu este lăsat în afara tabloului și avem un "Domn" (Heb, Iehova, Elohim). Acest personaj era unul din rasa Adamică din colonia care fusese adusă de nave spațiale. Omul din rasa Adamică nu a luat cu el femeile lor când au venit pe pământ. Acest rezumat al creației omului de către Dumnezeu este o scuză scrisă ca să explice altceva decât că omul de pe pământ este prin încrucișări. 

    Domnul o aduce pe Eva în tablou, nu Creatorul. Domnul spune că Omul Adamic este singuratic (Gen.2:18), așa că spunând asta încurcă și mai mult... Apoi Domnul o scoate pe Eva dintr-o coastă după ce unul din oamenii lor a adormit adânc (Gen.2:21,22).

    Dumnezeu aduce crearea oamenilor prin naștere peste tot în Univers, nu făcând femei din coaste. 

    Rasa Evei era cea mai înaltă din viața animală de pe această planetă, nu erau maimuțe dar nu erau rasa omului creată de Dumnezeu. Așa vine povestea lui Adam, Evei și mărului (Gen.3:1-14). Acest fiu al rasei Adamice blesteamă femeia și femeia blesteamă șarpele. Șarpele nu mai are pe cine să blesteme... Una din rasele de oameni (creată de Dumnezeu) s-a împerecheat cu un animal. Nu este violarea legii lui Dumnezeu împerechindu-se Omul cu o femeie după firea lor. Nava spațială avea oameni cu soții și copii. Violarea legii a fost nu că a "mâncat mărul" ci că a mâncat mărul greșit...

    Dumnezeu a creat fiecare creatură după felul său (Gen.1:11-13 și 21-23) dar una din rasele Omului s-a împerecheat cu un animal de pe pămănt și a încrucișat sângele. Aici Omul devine u-man. Eva dă naștere lui Cain și Abel. Ea nu știe cine a fost Creatorul, așa că a spus: "Am primit de la Domnul un bărbat."(Gen.4:1); crede că bărbatul Adamic era partenerul ei. Când Cain îl ucide pe Abel se relevă natura animalică a mamei. A început practica uciderii care s-a extins până la punctul când oameni vaporizează mii cu bomba atomică.

     De aceea poporul de pe Pământ este numit uman. Rasa Adamică - omul lui Dumnezeu - cunoștea tigrul ca cel mai criminal dintre animale. Numele acestuia era Hu (=U)... Majoritatea oamenilor de pe Pământ sunt astăzi descendenții din încrucișarea adevăratului Fiu al lui Adam, pe care Dumnezeu l-a creat original, și animalul din rasa Evei. De aceea avem pe pământ corp animal dens și un interior al realității create de Dumnezeu. Adevărații, bărbat și femeie, din rasa Adamică a Omului, îi urmăresc pe umanii de pe Pământ de mii de ani. 

     Această "civi-lizare" (=siva-lization) a umanului a mărit știința distrugerii până la un punct de criză. Națiunile au bombe atomice destule pentru a șterge tot ce locuiește pe Pământ. Animalul Evei este la putere. În Statele Unite, președintele încearcă să preia controlul energiei atomice. Aleșii din Administrația Guvernului înțeleg că bestia este scăpată. Unii dintre eminenții fizicieni încep să se întoarcă... 

     Rasa Adamică a Omului a adus nave anulatoare în pelicula subțire a pământului, pentru atmosfera respirabilă, prin "bile de foc verzi". Au anulat concentrațiile de radiații atomice care se aflau în atmosfera noastră. Se simt responsabili pentru faptul că unul din oamenii lor a început acest ciclu distructiv pe Pământ.

     Dumnezeu ar putea fi nevoit "să scurteze zilele" și să-l aducă pe omul numit Isus înapoi înainte de program, pentru a trezi umanii. Ai o alegere de făcut. Fie accepți partea constructivă Adamică a Creatorului din tine, fie recunoști influența distructivă a umanului fizic, al Evei originare.

     Câmpul este lumea: sămânța bună sunt copii Împărăției dar neghina sunt copii celui rău. Dușmanul care le-a semănat este diavolul, recolta este sfârșitul lumii; și secerătorii sunt îngerii - (Matei 13:38, 39).

     Este de înțeles că oamenii spațiului nu vor culege buruienile (neghina). Chiar și umanii adună buruienile doar pentru a le arde... Neghina este rezultatul semințelor încrucișate. Acest lucru este valabil atât pentru sămânța umană, cât și pentru orice altceva.

     Oamenii spațiului au plantat (aterizat) trei specii de oameni pe Pământ: Ham (negru), Shem (alb) și Japheth (galben). Acești oameni sunt toți adevărate semințe atâta timp cât nu sunt amestecați. Poporul negru și poporul galben sunt rasa adevărată de oameni, atâta timp cât ei nu propagă semințe încrucișate prin împerechere. Acesta este păcatul originar.

     Nu toți "îngerii" sunt albi. Sunt sămânța pură, de culoarea lor.

     "Fiul Omului" este din poporul rasei Adamice al adevăratei semințe.

     Umanii sunt descendenții încrucișați ai rasei Adamice a Omului și a rasei animale a Evei.

      Acest păcat originar al coloniei Adamice ... este în continuare străbătut de împerecherea dintre adevăratele rase.

 "...Și vor strânge din împărăția lui toate lucrurile care strică și pe cei care fac nelegiuirea."

      Ce se înțelege aici prin ieșirea din împărăția lui ? Nu ai auzit adesea despre locurile cu frumusețe numite "Țara lui Dumnezeu"? Fermele, pădurile, deșerturile și locurile unde își fac vacanțele pentru a evada o clipă din cazanul uman al "civa-lizației" din orașe...

    ...umanii care pun mamona deasupra lui Dumnezeu grăbindu-se în orașe pentru că pot "face mai mulți bani acolo". Umanii nebuni după bani sunt influențați mental să-și urmeze pretinsul lor zeu Mamona.

      Pe de altă parte, mulți umani sunt sătui de mulțimea nebună după bani și sunt influențați să se întoarcă în Țara lui Dumnezeu.

      Această migrare este separarea grâului de neghină. "Așa va fi la sfârșitul lumii: îngerii vor ieși și vor despărți pe cei răi de cei drepți. Și le va arunca în cuptorul de foc: acolo va fi plâns și scrâșnet de dinți (Matei 13:49, 50).

    "Și dacă acele zile  nu vor fi scurtate, niciun trup nu va fi mântuit; dar de dragul celor aleși, acele zile vor fi scurtate" (Matei, 24:22).

   ...Efortul forței întunericului, prin acțiunile umanilor, este evident prin toate părțile. 

      Totul este evaluat în termeni monetari. Nu pentru serviciul pe care îl prestează. Legiuitorii nu iau în considerare dacă legile legiferare sunt în conflict cu ale naturii sau cu Dumnezeu.

      Fii recunoscător că zilele au fost scurtate de către "îngeri"...

    

                                                     " Uman & Om "

                                                  - George Van Tassel -

                [ https://en.m.wikipedia.org/wiki/George_Van_Tassel ]


... postarea participă la jocul-provocare "Citate potrivite" găzduit de Suzana

 [ https://suzanamiu.blogspot.com/2023/05/citate-favorite-163-ganduri-despre.html ]!

sâmbătă, 10 iunie 2023

Datoria...

   


                 DATORIA

                              de Dănuț Ungureanu


       Locul era același  pe care îl părăsiseră în urmă cu câteva luni. 

            Un deal împădurit, scăldat de razele soarelui, un pârâu minuscul, câțiva bolovani stingheri. 

            În buza râpei însă, mâini disciplinate și îndemânatice ridicaseră în pripă un acoperiș. 

            Cei doi oameni care discutau înăuntru, pe un ton reținut, politicos, puteau fi deosebiți, eventual, după culoarea-cod care le împodobea uniforma. Roșu și verde de o parte a mesei, albastru închis de cealaltă parte. În rest, aproape totul coincidea. Același par ușor încărunțit pe tâmple, aceiași umeri masivi, aceeași privire semeață, impunătoare.   

-- În acest caz, vă invit să formulați o soluție convenabilă - spuse unul dintre ei, continuând discuția și privind cu un aer distrat minusculele infiltrații solare din acoperiș.

-- Mă rog, asta depinde de ce înțelegeți dv prin "convenabilă" - îi răspunse celălalt cu oboseală dar și cu demnitate în glas.

-- Mă refer în special la amplasamentul trupelor noastre.

-- Nu știu dacă o modificare de ultim moment a planului de acțiune...

-- Înțeleg, înțeleg - pară ușor iritat albastrul.

              Nervozitatea sa abia insinuată învioră parcă atmosfera. 

-- În definitiv, eu nu țin neapărat la satisfacerea cu orice preț a acestor deziderate. Recomandarea venită de la marele nostru stat major nu trebuie în mod obligatoriu să fie interpretată ca un ordin de luptă.

-- O asemenea recomandare, după cum v-am mai spus, ne-a parvenit și nouă noaptea trecută. Se estimează că o ciocnire a trupelor noastre în condițiile acestui câmp de manevră, cu angajarea întregului armament pe care îl posedăm...

-- Știu - mormăi înciudat roșu-verdele - va duce în mod inevitabil la distrugerea coloniei băștinașe din apropiere. În definitiv însă, ei nici nu sunt oameni și aici, la mai bine de 200 de ani-lumină de lumile noastre...

-- Nu vom avea de dat socoteală nimănui - încheie sec albastrul. 

                O constatare cinică dar perfect adevărată.

-- À la guerre comme à la guerre, domnule general. Atunci ?

-- Propun ca lucrurile să-și urmeze cursul lor firesc.

- Sunt întrutotul de acord. Mă bucur că am ajuns la o înțelegere, ca între oameni raționali. 

               Cei doi se ridicară aproape simultan, ușurați, cu sentimentul datoriei împlinite.

-- Numai un moment, vă rog. Aș vrea să vă fac o propunere. 

               După aproape două ore, totul fu gata. 

               Aceleași mâini disciplinate și îndemânatice realizară într-un timp record joncțiunea celor două creiere electronice despărțite de tranșee și teribile arme dezintegratoare. Erau acum unul singur, o singură inteligență manevrabilă, pusă la îndemâna celor doi bărbați.  

              Ceea ce voiau să facă semăna puțin a bravadă. Dar era un gest aproape simbolic ca un fel de toast înaintea înfruntării decisive sau ceva de genul ăsta. 

              În fond, un bărbat adevărat trebuie să știe să-și înfrunte destinul fără ezitare. 

 -- Creiere - formulă unul dintre ei problema - posezi toate informațiile cu privire la forțele ce vor fi angajate peste puțin timp...

              Făcu o scurtă pauză și continuă:

-- Te rog să analizezi totul și să ne indici învingătorul. 

              Nu se auzi nici cel mai mic zgomot. 

              Uriașa inteligență electronică lucră aproape douăzeci de secunde, în timp în care sute de luminițe vesele trădau zbuciumul intern al mașinii. 

              Bărbații stăteau acum umăr la umăr.

              Acolo, pe minusculele circumvoluțiuni metalizate se înfiripau sute și sute de scenarii, variante, ipoteze. Și toate duse până la capăt,  erau analizate cu minuțiozitate. 

-- Rezultatul este următorul - hârâi în cele din urmă vocea venită de nicăieri  în timp ce pe ecran se imprimau cu rapiditate cifre și diagrame.

    "Situația forței nr 1 în momentul încetării atacului:

       -circa 75 % efectiv uman scos definitiv din luptă;

       -40 % echipament scos din funcțiune.

     Situația forței nr 2 în momentul încetării atacului:

       -66 % efectiv uman scos definitiv din luptă;

       -58 % echipament scos din funcțiune.   

     Rezultatul atacului nedecis. Indicarea învingătorului imposibilă. Se recomandă evitarea ostilităților. Pozițiile optime după încetarea atacului vor fi următoarele..."

              Albastrul se repezi furios și decuplă totul.

-- Dobitocul - spuse el - habar n-are ce-i acela un secret militar.

              Celălalt nu reacționă în niciun fel. Palid, puse Creierul dinnou în funcțiune și formulă o nouă problemă, de data aceasta în scris. 

              Răspunsul veni aproape instantaneu:

-- Negativ.

               Cei doi se priviră un minut întreg cu mințile goale de orice gând. Nu mai auzeau altceva decât acest "Negativ" obsedant, nemilos.

               Între ei, pe podea, zăcea petecul de hârtie pe care roșu-verdele scrisese înfrigurat: "Care dintre comandanți va supraviețui atacului ?"

               Se regăsiră cu greu, într-un târziu, soarele începuse deja să dea primele semne de oboseală. 

               Discutară în șoaptă mai bine de o oră. Încet, încet, tonul reținut, politicos se înstăpâni iarăși. Spre sfârșit, unul dintre ei întrezări soluția și o expusese calm celuilalt care o acceptă pe loc.

               Mâini disciplinate și îndemânatice demontară totul și trupele își reluară vechile poziții.

               La ora stabilită, cei doi bărbați începură să dea ordine scurte și precise pentru a-și autoextermina fiecare procentul de efectiv uman stabilit în mod științific.

              Totul în cea mai mare ordine și disciplină.

       

                                                "DATORIA"

                                        - Dănuț Ungureanu -

 [https://ro.m.wikipedia.org/wiki/D%C4%83nu%C8%9B_Ungureanu_(ziarist)]


... dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine o porție de literatură SF (din colecția de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului)!

... sper că a fost o lectură interesantă !


vineri, 9 iunie 2023

Jurnalul (318)

 

💚 ... azi, vineri 9 iunie, ora 11,27.
💚 ... duminică, pe 4 iunie, "ciripesc",  zgribulită, prin casă: "cri, cri, toamnă gri, nu credeam c-ai să mai vii..."... de la 27 grade la 13 grade, brusc... ploi atât de reci...🙃🙂 
... spre sfârșitul săptămânii, este din ce în ce mai cald... dar nopțile rămân din plin  răcoroase...
💚 ... cum începe o zi plină de lumină ?... răspunsul:

💚 ... activități ?... diverse... câteodată, în funcție de starea vremii, fac și excese...😃 
💚 ... mai adun și căpșuni:

💚 ... grădinile sunt bine mersi... deja, grădina de flori este în plină fază de  "producere semințe":


... trandafirii sunt în activitate:








💚 ... am avut o jumătate de tub de vopsea (am zis să o consum... la coafor voi merge doar pentru tuns luna aceasta !) și, voilà, iată-mă proaspăt "caramel"...
💚 ... mult timp mă necăjesc că a apărut... acum ce să mai zic (?!) este greu de scăpat de cuscuță....
 https://populare.ro/video-cuscuta-buruiana-care-ne-sugruma-plantele-din-gradina-metode-de-combatere/

💚 ... am descoperit, pe internet, o filmare realizată de Sabin Gherman care m-a "uns" la inimă ❤️:

https://m.youtube.com/watch?v=yM3qovHA5Ck

💚 ... "românul" din sufletul Regelui Charles al 3-lea...

https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/zeci-de-turisti-si-localnici-din-valea-zalanului-2272668.html 

💚 ... din traducerea cap. 12 din cartea "When stars look down", a lui Van Tassel (https://en.m.wikipedia.org/wiki/George_Van_Tassel ), referitor la studiile oamenilor de știință și medici ( deci încă din anii lui ...) privind comportamentul animăluțelor de laborator - în combaterea cancerului de orice formă - am înțeles asta:

   "... unitatea celulei organice din toate ființele vii nu este altceva decât un rezonator electro-magnetic capabil să emită și să absoarbă radiații de o frecvență foarte înaltă..."

   "... durerea din orice cauză a fost ameliorată în câmp magnetic... trăiesc mai mult... și părul a fost adus înapoi, de la nuanțele de alb și gri la culoarea sa naturală, de câmpurile magnetice... în mediul încărcat cu ioni negativi, țesuturile arse de pe corp se vindecă mult mai repede..."

    "... simplitatea câmpurilor magnetice și a ionilor negativi..."

     Deja se descoperise ["creierul are polarizare pozitivă și negativă; fruntea este negativă și spatele capului este pozitivă; inversarea acestor polarități îl face pe om să se culce..."]: "perna magnetică"(ce provoacă această inversare a polarității), "brățara magnetică" (ce menține sănătatea bună prin purtarea ei la încheietura mâinii...)! 

   ... fiecare oraș... ar trebui să aibă camere disponibile publicului, încărcate cu ioni negativi și cămpuri magnetice, astfel încât oricine să poată intra și rămâne până când se simte bine și să devină mai tânăr... și oamenii să obțină auto-educația prin biblioteci...în același timp...."      

     De ce nu s-au dezvoltat la scară largă aceste descoperiri, de ce au fost "ignorate, suprimate și reținute de la folosirea lor benefică... științele electro-magnetice și radiestezia" ?! ... pentru că "au intrat în conflict cu economia stabilită, știința medicală sau autoritatea politică..."!!!   

   "... paradoxul de azi este văzut în imaginea de ansamblu a cuvintelor constante pentru pace în timp ce sunt fabricate arme de distrugere tot mai puternice..."

💚 ... mi-am descoperit o postare pe fb de acum, cred, 10 ani, cu o melodie pe care o fredonez și acum cu drag: "Hana wa saku" (="Flowers wil bloom"):


și în engleză: